Munca, la inceput doar o simpla necesitate a fost transformata intr-o obligatie, intr-un tabu care nu are nici o legatura cu nevoile oamenilor, doar cu productia si consumul excesiv pentru profitul patronilor.
Odata ce alegi sa faci parte din societate nu mai muncesti pentru tine insuti, pentru nevoile tale reale, ci doar pentru bani pe care esti obligat sa-i cheltuiesti ca sa fii considerat in randul lumii. In loc sa-ti castigi existenta prin munca, devii consumator feroce, astfel banii obtinuti iti sunt luati inapoi. Munca din zilele noastre da sentimentul vietii irosite, al timpului pierdut, deoarece fie salariul primit e nesatisfacator, fie lucrurile cumparate cu bani munciti nu reusesc sa-l faca pe muncitor sa uite stresul si oboseala acumulate in timpul lucrului.
Munca are implicatii mult mai complexe, pe langa faptul ca te distruge fizic, ea poate distruge si psihic, aducand oamenii intr-o stare de continua oboseala si nervozitate, facandu-i astfel sa-si piarda prietenii; stresul zilnic impreuna cu rautatea acumulata (lucruri inevitabile intr-un sistem capitalist), fac din barbati adevarate brute, care desi cauta afectiunea langa o femeie, isi varsa furia pe nevestele sau pe prietenele lor. Ei nu mai pot vedea intr-o femeie un tovaras de viata, ci doar un obiect sexual sau mai rau – un sac de box pentru a-si linisti nervii.
Dezumanizarea prin munca, unul dintre drepturile castigate de femei, sau oferite lor de societate ca alternativa sau mai degraba ca pedeapsa pentru ca au incercat sa-si depaseasca conditia de obiect, le afecteaza acum direct si se pot “mandri” cu statutul de sclavi, asemenea barbatilor. Un exemplu evident ar fi ca majoritatea celor care munceau cu tarnacopul in mana la ultimul proiect al primariei, erau femei (avand in vedere ca se apropie alegerile, autoritatile locale au hotarat ca trebuie sa avem felinare la fiecare colt de bloc, iar pentru asta e nevoie de gropi facute de cei care pot fi exploatati mai usor cu bani mai putini).
Compromis dupa compromis, minciuna de sine se acumuleaza si uiti ce vrei tu de fapt, cine esti si devii dependent de lucrurile inutile pe care le cumperi sub impulsul apartenentei la societatea de consum, care te transforma intr-un sclav al obiectelor.
Daca vrei sa faci ceva doar pentru tine, sa-ti asiguri strictul necesar pentru a face orice altceva in afara regulilor si tiparelor impuse de societate, pentru a putea da viata visurilor tale cele mai personale, esti asaltat din toate partile: de familie, de prieteni, de colegi, de autoritati. De fapt nu este respectata adevarata proprietate privata, adica propria vointa si personalitate; ba chiar capitalismul modern, asa-zis aparator al “proprietatii private”, face in asa fel ca marea majoritate a oamenilor sa nu posede nimic cu adevarat. Acum e din ce in ce mai greu sa ai o locuinta proprietate personala (majoritatea tinerelor familii sunt obligate sa locuiasca cu chirie), acum avem posibilitatea de a achizitiona tot felul de produse electronice care nu sunt de stricta necesitate, dar ale caror oferte tentante ne fac sa platim rate ani de zile sau poate o viata intreaga; acum aproape orice miscare, orice actiune pe care o faci chiar in propria casa este taxata si costa foarte mult (aprinzi lumina, te uiti la TV, bei un pahar cu apa etc.), nimic nu iti apartine.
Munca ta nu inseamna nimic, nu numai bratele le-ai pus la vanzare, ci insasi viata ta; SCLAVULE !
P.S. Speranta sunt din ce in ce mai putine, deoarece oamenilor le e rusine sa fie ei insisi. Viata sociala, asa zis “normala” nu o pot impaca cu viata lor personala. Acuza anturajul si partenerul de viata pentru toate nenorocirile lor, in loc sa priveasca mai atent societatea pentru a observa cauzele mult mai profunde ale raului si adevaratii dusmani (propria lasitate, ipocrizie, igoranta, invidia si nu in ultimul rand proasta organizare, intoleranta si violenta protejate de fortele represive ale statului). Oamenii uita ca de fapt in grupul de prieteni isi poti gasi refugiul si pot deveni ei insisi.