~ PATTI SMITH ~

Patricia Lee Smith copilareste in New Jersey. Fetita subtirica este atacata de rubeola la varsta de 7 ani, vederea ii este alterata, lumea i se intuneca zile intregi. Aceasta e prima data, cand desi e nevoita, devine receptiva la vocile si luminile launtrice.

“Cand eram fetita, ascultam Little Richard si simteam ca sunt membra a unei noi generatii care trebuie sa reformuleze totul: Dumnezeu, sexul, depravarea; am simtit ca pentru indeplinirea acestei misiuni cel mai potrivit mediu e rock’n’roll-ul, inca de pe vremurile de dinaintea turnului Babel.”

Spatiul anilor de adolescenta e strada: dans cu negrii, prostituate, narcotici, primele acte sexuale. A intelege pacatul, crima si a intelege suferinta – din acest sol a rasarit vocatia lui Patti. A cobori de pe cruce cu ajutorul impulsurilor date de arta revolutionara si revoltatoare; cruce pe care a fost rastignita cu realitati si sagetile otravite ale religiozitatii.

“Artistul nou e criminalul care violeaza, descopera si redefineste spatiul. Artistul vremurilor noi e negrul din univers, dar vine dintre oameni, datorita lo rasare. Cuvantul “negru” nu trebuie interpretat ca culoare, ci ca blestem.”

Nigger si Harlem sunt conceptele generalizate ale lui Patti, sa te detaseze, s te ridice, ca sa elibereze poporul Harlemului de sub sclavie. Satana e negru si Dumnezeu e negru, negru este Jackson Pollock si Jimi Hendrix.

Blestem … vrea sa-si sprijine familia, va absolvi scoala la fara frecventa si se angajeaza la o fabrica de jucarii, unde colegele ei o prind si o baga cu capul in WC. Acest soc il prelucreaza peste zece ani pe primul ei EP “Priss factory”. La 19 ani ramane insarcinata pe neasteptate. Isi naste copilul, apoi il da unor parinti adoptivi, pentru ca nu se simte in stare de o asemenea responsabilitate. Isi paraseste familia si cu 5 dolari in buzunar si o seringa se muta la New York.

Umbla in haine negre si cu ochelari de soare ca un gangster calculat. E Al Capone feminin de la Chelsea Hotel. Apare intr-un film al lui Robert Mapplethorpe si publica in reviste underground: Creem, Crowdaddy, Dog – News. Audiaza cursurile de la Pratt Institute din Brooklyn, apoi picteaza si sub influenta lui Rimbaud, Rilke, Burroughs si Grenet incepe sa scrie. O aureola statica pluteste in jurul poeziilor ei: oile negre ale adolescentei se imbratisaza cu ingerii decazuti ai vechiului Testament si cu apostolii erei de aur a rock-ului. I se contureaza si primele volume: Cowboy mouth (cu Sam Shepard), Seventh Heaven, Kodak, Witt.

In 1969 porneste intr-o calatorie de studiu la Paris impreuna cu sora ei. Aici Patti are un vis profetic: pe Brian Jones il vede mort, iar pe tatal ei in spital. Merge acasa: tatal lui Patti e intr-adevar in spital, cu infarct, iar peste cateva saptamani Brian Jones se ineaca in bazinul lui.

Din nou la New York. Ia nastere Patti Smith Group: la recitalurile sale participa Lenny Kaye (creatorul albumului pre-punk psihedelic Nuggets), mai tarziu li se alatura Richard Sohl, Ivan Kral si Jay Dee Dougherty. Jane Friedman ii introduce in Mercer Arts Center care strangea in jurul lui formatiile avantgarde. Primul album le apare in 1975, cu ajutorul lui John Cale. “Horses” inseamna cai, insa in jargonul american asa sunt numiti narcoticii. “E un mixaj al recitalului ritual, al imaginetiei suprarealiste si al bazelor rock-ului”, scria Rolling Stone. Melody Maker il include intre cele mai bune 20 albume din istoria rock-ului.

Peste o jumatate de an formatia incepe lucrarile celui de-al doilea album: “Radio Etiopia”, dar acest album nu are succes, nici critic. “Patti Smith Group e un concept… ca si Radio Etiopia… formatia e spatiul descoperirilor…”. Insa descoperirea, mixarea naratiei peste muzica, interpretarea recitativa, monotonie si fluctuatie, partile unei “simfonii a sentimentelor”, nu pot sa astepte popularitatea.

In martie 1977 formatia are concert in Florida. “Mana Domnului, ii simt degetul, Mana Domnului pluteste in jurul meu”, canta Patti un vers din “Ain-t it strange”, cand se prabuseste de pe scena inalta de 7 m. E in coma 7 zile si sta nemiscata in gips 7 luni, i s-au rupt cateva vertebre. Formatia traieste din ajutor de somaj. Datorita unui interviu mai recent al lui Patti, in care spunea: “La posturile radio ale Americii libere oamenii n-au voie sa spuna fuck”, nu i se mai transmit piesele.

“Ma simt ca si cum am ajuns intr-un labirint intunecat. Mi-am pierdut constiinta, dar dintr-o data am vazut o lumina care m-a scos din starea asta. Am realizat ca trebuie sa tin legatura mai departe cu publicul, la concerte. Am vrut sa simt ca pot sa aiba incredere in mine. Nemiscarea mi-a dat putere sa ma regasesc. Mi-am simtit tot mai sigura responsabilitatea.”

Patti nu raspunde la chemarea Domnului. Gatul inca ii este in ghips cand incepe inregistrarea pentru albumul invierii “Easter”. Ii apare si un nou volum “Babel”. “Easter” apare in 1978 in Europa si America si ajunge in varful topurilor.

“Pe aripile dragostei biciuite, pe ritmul rock’n’roll-ului Patti Smith s-a ridicat din labirint, a gasit linistea sufletului si spatiul infirm, dar inconfundabil al omului in lume”, scria News Symposion. Iluminarea e drumul catre intelegerea Noului Testament. In Hristosul revoltat – judecator isi vede rascumpararea, iar in rock-n-roll gaseste calea convertirii. Acest patos ii ridica al patrulea album “Wave” la inaltimea oratoriilor, printre soaptele apocaliptice de ramas bun, cufundate in vartejul dragostei prin stramtoarea durerii.

“Ma indepartez cat de mult pot, pana pierd firul de intoarcere.” Nu mai scoate discuri. In martie 1980 la biserica Sfanta Maria din Detroit se casatoreste cu Fred “Sonic” Smith ex MC5. Apoi apare cartea “Vointa si testament”, un bilant rock’n’roll cu impresii de la concerte si turnee.

Trec 8 ani. Timpul si publicistica rock incearca sa traga concluzii asupra carierei sale: “Arta lui Patti Smith e cautarea Dumnezeului”, “avantgarde rock”, “punk intelectual”, sau cam asa ceva.

“Cand sunt pe scena totdeauna caut contactul cu Dumnezeu. Stiu ca e foarte periculos, fiindca contactul perfect cu el e moartea. Dar m-am pus in slujba artei, iar artistul e stigmatul Domnului, care e facut pentru a pieri ca un paria. In copilarie Biblia m-a excitat, m-a facut sa-mi bata inima mai repede… totusi, nu ma simmt crestina, in sensul clasic. Mai mult ma simt ca pacatosii Vechiului Testament: Cain, Eva, Lucifer.”

Apoi drogurile ii dau impuls, creandu-i noi cenexiuni in constient. Cateodata Dumnezeul lui Patti e un barbat: “Cred ca sexul e unul dintre cele mai minunte experiente ale omului. Orgasmul e momentul intalnirii cu Creatorul”. Si cateodata aceasta putere magica e scanteia creatiei, rock’n’roll-ul: “Toate sunt impreuna… poezie, atmosfera sexuala, betie, dezordine, apasare.”

Au trecut 8 ani. In vara lui 1988 Patti Smith apare cu un album nou “Dream of life”, visul vietii. Dupa marturia albumului visul s-a realizat: inconjurata de dragostea sotului si a celor doi copii, Patti a gasit Dumnezeul. “Going under” este in amintirea lui Warhol: “Pentru mine, Warhol si New York inseamna acelasi lucru.”

“Cine nu iubeste n-a cunoscut Domnul, pentru ca Domnul e in bine”, scria apostolul Ioan. In asta se ascunde intelepciunea lui Patti, in mesajul visului vietii.