Desi perioada de glorie a anarhismului s-a consumat la sfarsitul secolului 19, iar in Polonia inainte de 1907, foarte importanta este si etapa care a urmat romantismului revolutionar, underground si individualist, cu bombe si atentate.

La inceptutul secolului 20, dupa esecul Internationalei, se incearca organizarea nationala, dar intreaga miscare a intrat in colaps, chiar inainte de 1914. Primul razboi mondial fiind o dovada in plus a esecului pe plan international. Proletarii din toate tarile nu s-au unit, ci s-au macelarit intre ei.

Miscarea anarhista avea nevoie de organizare, forta si solidaritate. Pentru polonezi, toate acestea erau oferite de doctrina anarho-sindicalista. Statul a simtit pericolul real al amenintarii sindicaliste, actiunea directa, sabotajul si greva generala puteau paraliza economia si distruge sistemul capitalist. Astfel guvernul polonez a interzis anarho-sindicalismul, in vreme ce anarhismul, considerat doctrina filosofica, nu intra sub incidenta legii. Pentru propaganda sau activitati anarho-sindicaliste puteai primi 8 ani de inchisoare. Era evident ca actiunea directa pune in pericol existenta statului.

Activi inca din 1903, anarhistii evrei din Polonia, pun bazele primei organizatii in anul 1920. In vreme ce anarhistii batrani erau adepti ai anarho-comunismului, tinerii membri ai organizatiei se declarau anarho-sindicalisti, mai entuziasti, dar probabil si mai lucizi, credeau ca aceasta e calea cea mai dreapta spre revolutie, pentru distrugerea capitalismului si desfiintarea statului. In 1921, profesorul anarho-comunist Abraham Gros, organizeaza tinerii anarhisti de la scoala evreiasca.

Un moment important pentru miscarea anarhista in general si pentru anarho-sindicalism in special are loc la Berlin in anul 1922 cand ia fiinta Asociatia Internationala a Muncitorilor (IWA). O influenta importanta au avut-o aici anarhistii polonezi din Silezia superioara.

In anul 1923 sunt publicate principiile anarho-sindicalismului, in orasul Gliwice, pe atunci in afara Poloniei. Cu ajutorul IWA informatiile ajungeau si in Polonia, dar reteaua era foarte ierarhizata si controlata, datorita acestei cenzuri anarhistii polonezi primeau doar ceea ce credeau de cuviinta camarazii lor de peste granita. Astfel erau ajutati doar anarho-sindicalistii, in vreme ce un nou grup anarho-comunist infiintat in Varsovia, trebuia sa se descurce singur. Tot in 1923 grupurile de studenti anarhisti incep sa intre in contact cu muncitorii.

Un pantofar, Konrad Swierczynski, organizeaza un grup influentat de anarho-cooperativismul lui kropotkin, alcatuit din anarhisti batrani, tineri evrei, membri ai partidului comunist si participanti la atacul “palatului de iarna” in 1917. Dar ideile lor diferite vor avea consecinte nefaste pentru viitorul miscarii. In 1923, portul Gdansk era declarat oras liber, adica avea o anumita autonomie si era folosit ca punct de legatura cu anarhistii vest-europeni. In acelasi an este publicat Rudolf Rocker, iar editura Noua Epoca din Paristrimite carti pentru miscarea poloneza. Activistii francezi publica si un ziar pentru Polonia, dar liderii Partidului Comunist Polonez sunt impotriva, mai ales dupa ce A. Berkman publica: Kronstadt – critica bolsevismului si impotriva statului sovietic. Cu ajutorul IWA, anarhistii parizieni intra in contact cu polonezii din Silezia superioara.

In Krakovia ia fiinta grupul Ferrer, cu influente anarho-sindicaliste si anti-religioase. Ei editeaza ziarul Pionier.

In 1924, anarho-comunistul Ian Boreiszy, cu experienta in organizare si activ de mai multi ani in Berlin, devine anarho-sindicalist si pune bazele Federatiei Anarhiste Poloneze. Este arestat la Varsovia pentru detinere de valuta si literatura anarhista. Este momentul cand presa poloneza scrie despre primul proces anarhist, iat anarhismul este declarat mai periculos decat comunismul.

O alta figura importanta a anarhismului polonez a fost tamplarul Josef Golendzinowski, membru al partidului comunist. A organizat un grup anarho-sindicalist, dar a parasit partidul, trecand la social – democrati, unde a infiintat grupul Paine si Libertate. A fost arestat si inchis in 1925, iar dupa eliberare, in 1927, fuge in Rusia, unde e omorat de stalinisti in 1937.

In anul 1925 se infiinteaza reteaua de informatii a Federatiei Anarhiste Poloneze. Din luna martie, la Paris apare un nou ziar anarhist pentru Polonia, dar statul francez opreste publicareaacestui ziar, dupa doar 5 numere, la cererea statului polonez. O noua lege pedepsea cu 5 ani de inchisoare distribuirea sau citirea de propaganda anarhista. Activistii din Franta si Spania publica ilegal: Vocea Anarhistilor.

Fara organizare, anarhistii nu pot lua parte la actiuni, a fost concluzia unanima a intregii miscari poloneze. Astfel a avut loc primul congres al Federatiei Anarhiste Poloneze la care au participat oameni din 5 mari orase si toate tipurile de anarhisti: anarho-sindicalisti din Silezia superioara si anarho-comunisti din Varsovia si Krakovia. A fost ales ca secretar Pavel Marek si s-a hotarat folosirea ziarelor socialiste pentru propaganda. Dar si de date aceasta au aparut dispute intre anarhisti si socialisti.

Un important grup anarhist a fost Autoapararea, alcatuit din oameni fara locuinte si muncitori. Ei au infiintat o librarie anarhista care era folosita si ca loc de intalnire.

In continuare anarhistii polonezi si-au indreptat atentia asupra partidului comunist, care a fost declarat organizatie falimentara, iar ei au hotarat sa se organizeze singuri. Au inceput sa vorbeasca tot mai mult despre luptele interne din cadrul partidului comunist, iar A. Berkman a publicat critica impotriva comunismului. Anarhistii au atacat dictatura bolsevica si au acuzat comunistii polonezi de subordonare. Ca alternativa a fost oferit federalismul, iar ca metoda de lupta actiunea directa. In replica comunistii nu au reusit decat sa acuze meeting-urile anarhiste, considerandu-le orgii. In timpul represiunii trotkistilor, anarhistii polonezi au avut un succes de proportii: Partidul Comunist Polonez din Varsovia devine Anarhist. Tot acum grupurile de actiune directa se separa de grupurile de propaganda.

Dupa rapoartele politiei poloneze din acea vreme, in Varsovia existau 12 grupuri a cate 10 persoane. Iar un alt grup de 8 persoane actiona in Krakovia. Datorita represiunii si conspiratiei, masurile de securitate erau stricte si putine persoane puteau patrunde in grup. In Polonia mai existau si alte grupuri, dar din motive de siguranta nu faceau parte din Federatie. Exista un grup de tineri evrei care edita ziarul Tanarul Revolutionar, iar dupa rapoartele politiei existau grupuri anarhiste in 10 licee. Anarhistii au inceput propaganda prin sindicate, iar daca numarul lor atingea 20 de persoane puteau elimina reformistii.

Aceste grupuri faceau o propaganda diferita si aveau contacte cu grupurile de langa Varsovia si din Belarus.

In decembrie 1928 apare un grup anarhist si in Lodz, dar din nou au loc conflicte intre anarho-comunisri si anarho-sindicalisti. Aceste conflicte inceteaza abia in 1930 cand anarho-comunistii parasesc Federatia Anarhista Poloneza.

Datorita provocarilor repetate ale politiei, miscarea devine foarte vulnerabila. Inca din 1928, grupul Transeea Neagra, infiintat de serviciile secrete poloneze, se infiltreaza in Federatie si aproape a deconspirat toata organizatia. In martie 1929 la aniversarea mortii lui Kropotkin, agentii secreti provoaca mai multe incidente. Dupa atentatul asupra agentului provocator Grabowski, la urmatoarea conferinta au loc 40 arestari. Dar marea lovitura pentru miscarea anarhista poloneza a constituit-o ruperea contactelor cu Franta. Ziarul Lupta din Paris a fost suspendat. Ca exemple ale represiunii in Krakovia un activist a fost condamnat la 4 ani de inchisoare pentru ca a primit manifeste prin posta, iar un altul 5 ani pentru un ziar anarhist.

Dupa 1928 activitatea anarhista in Polonia aproape inceteaza. S-au publicat doar carti de Rudolf Rocker si texte de Kropotkin in ziare. Federatia Anarhista Poloneza nu mai este o organizatie, dar continua sa existe underground. Se incearca destabilizarea structurilor partidului comunist.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, anarhistii se regrupeaza in cadrul organizatiei Libertatea. Iar dupa razboi sunt activi in edituri si in partidul comunist. De unde, ca o ironie a soartei, sunt dati afara in 1949 pentru deviatii anarho-sindicaliste.

Ultimele rapoarte ale politiei poloneze despre anarhisti se opresc in anul 1950.

Oricum traditia anarhista a sindicalismului polonez a influentat activitatea sindicatului Solidaritatea si rezistenta muncitorilor in anii dictaturii comuiste. Dar capitalismul a invins din nou, liderul de sindicat a ajuns presedinte, iar lupta pentru libertate s-a transformat intr-una

pentru profit.

Dar nu uitati: