In realitate aici traiesc, sau mai degraba mor oameni. Cecenia este o tara, nu un subiect de stiri, este o tara ocupata de o armata invadatoare. Cecenii traiesc in trecut, in mizerie, deoarece chiar si acum in anii 2000, ei lupta impotriva unui imperiu.

Tarismul ori comunismul sovietic au disparut doar pentru marile puteri capitaliste si pentru ochii atrofiati ai presei aservite marilor corporatii si guverne occidentale. In realitate oprimarea micilor popoare care lupta pentru independenta continua cu si mai multa ferocitate.

Dupa ani grei de ocupatie tarista, cu deportari si frecvente progromuri impotriva populatiei civile, dinpartea cazacilor colonisti; in 1917 cecenii au ales sa lupte impotriva rusilor pentru independenta. Chiar daca nu au reusit sa invinga, ei au continuat si au luptat impotriva rusilor si in al doilea razboi mondial, ceea ce nu inseamna ca au sprijinit Germania nazista (inainte de Stalingrad, ofensiva grupurilor de armate sud a fost oprita la Groznai – capitala Ceceniei).

Setea de libertate si lupta pentru independenta au fost aspru pedepsite de Stalin, care pe langa represaliile impotriva civililor, a impartit cecenia in 4 regiuni care au trecut in componenta republicilor invecinate.

Acest lucru se schimba in 1957 cand Hrusciov reanfiinteaza republica Cecena. Oricum nu era vorba de independenta ci de o falsa autonomie in cadrul URSS. Apoi Leonid Brejnev revine in forta in Cecenia, desfiinteaza republica si incepe o noua campanie de rusificare si deportari. In plin razboi rece, puterea sovietica trebuia sa impresioneze prin brutalitate guvernele occidentale.

In 1990 profitand de declinul URSS Djokar Dudaev organizeaza lupta pentru independenta. La referendumul din 1992, 80% din populatia tarii voteaza pentru independenta Ceceniei. Dar Dudaev nu a fost un patriot dornic sa aduca libertatea pporului sau, ci doar un alt politician lacom si avid de putere.

In 1994 Dudaev incearca sa ocupe mica republica vecina, Daghestan, sub pretextul, deloc inspirat al impunerii religiei islamice. Profitand de aceasta agresiune trupele rusesti au intrat din nou in Cecenia si astfel a izbucnit primul razboi cecen.

Dupa celebra asasinare a lui Dudaev, cand armata sovietica a folosit armament de ultima ora, deoarece razboiul din Cecenia reprezinta si un bun prilej de testare a noilor tehnologii militare (legenda spune ca o bomba inteligenta a fost dirijata spre bunkerul lui Dudaev chiar de semnalul propriului telefon celular); din 1996 la comanda trupelor cecene a trecut Shamil Basaev.

Acesta s-a remarcat prin spectaculoase luari de ostate, precum incidentul de la spitalul din Budionovsk, unde rebelii au fost inconjurati, dar au reusit sa scape chiar daca soldatii rusi au omorat ostatecii. Asa ca ultimul incident de la teatrul din Moscova nu trebuie sa mire pe nimeni deoarece uciderea ostatecilor este ceva normal pentru armata rusa, iar actiunile sinucigase sunt caracteristice pentru luptatorii ceceni.

A urmat o perioada de pace, care a insemnat de fapt linistea dinaintea furtunii, o perioada de haos propice aparitiei organizatiilor teroriste si atentatelor.

In 1999 profitand de situatie exploziva din Cecenia, KGB organizeaza mai multe actiuni de provocare care au dus inevitabil la al doilea razboi cecen. Vladimir Putin avea neaparata nevoie de acest conflict pentru campania sa electorala. Pentru a putea infrange rezistenta cecenilor, armata rusa a folosit aceleasi tactici ca si armata germana impotriva partizanilor in al doilea razboi mondial. pRobabil au folosit manualul trupelor SS deoarece au fost infiintate lagare de concentrare, iar toate persoanele de sex masculin intre 14 si 70 de ani au fost arestate, ba chiar si metodele de tortura erau aceleasi cu ale SS-ului. Represiune nazista a fost imitata intocmai cand satul Samaszki a fost sters de pe harta si populatia exterminata, ca raspuns la actiunile partizanilor.

Prin asta se caracterizeazade fapt razboiul din Cecenia: actiunile armate sunt indreptate in special impotriva civililor, pentru a le distruge hotararea si increderea cu care sprijina pe rebeli. Aceste actiuni criminale sunt duse de mercenari din trupele speciale si serviciile secrete. De aceea soldatii rusi din armata regulata, in majoritate ajunsi aici fara voia lor, daca erau facuti prizonieri, erau folositi la schimb. Dar mercenarii erau torturati si ucisi fara mila.

Pentru a intelege mai bine tragedia poporului cecen e de ajuns sa auzi povestea unui refugiat care nu se deosebeste cu nimic de a celorlalti, iar pe ei nici macar nu-I mai impresioneaza. Este vorba de un tanar cecen care a reusit sa scape, dar a vazut cum familia sa a fost omorata dupa ce a fost obligata sa asiste la violul sorei lui. Acest tanar se afla in lagarul de refugiati de la Lublin din Polonia si dupa ce a participat la mai multe meeting-uri si demonstratii care nu au schimbat cu nimic soarta refugiatilor si nu au putut opri macelul din tara sa, dezamagit de indiferenta opiniei publice internationale care accepta genocidul in numele razboiului impotriva terorismului, el s-a hotarat sa se reantoarca in tara sa si sa se alature luptatorilor fanatici din rezistenta dezorganizata.

Voi incheia cu cuvintele luptatorilor ceceni:

VOM OMORA RUSI, NU PANA LA VICTORIA FINALA,
CI PANA CAND ULTIMUL DINTRE NOI VA MURI !