NOI, MORTII, ACUZAM !
Nu, pe mormantul nostru nu sunt cruci
Nici pietre funerare, vechi, crapate
Nu-s jerbe, nici din fier forjat uluci
Nici heruvimi cu capete plecate
Nici lumanari nu-si plangfierbintii stropi
Nici umbra salciei pletoase
Stropiti cu var noi putrezim in gropi
Si vantul doar, ne suiera prin oase
Nealinate albe harci atarna
De gardurile cu ghimpata sarma
Cenusa noastra-I dusa fara urme
In cele 4 zari si-n mii de urne
In jurul lumii ne-nsiram, colan
Seminte pe-ale vantului aripa
Si numaram, din zile facem an
Si asteptam intr-una, fara pripa
Mereu mai multi suntem si strat cu strat
Sporim mereu in bezna grea din groapa
Umflam ogorul nostru neancetat
Dar va veni o zi cand scoarta crapa
Atunci o sa iesim, sir fioros
Tigva deasupra tigvei, os pe os
Venind in fata voastra sa strigam:
Noi, mortii, acuzam !
(din crematoriul de la Birkenau, 8.03.’44)