"Eu devin liber in adevaratul sens doar in virtutea libertatii altora, astfel incat libertatea mea devine mai mare si mai profunda cu cat numarul de oameni liberi din jurul meu este mai mare si libertatea lor este mai profunda si mai extinsa.
Sunt un fanatic iubitor al libertatii, pe care o consider unica conditie sub care inteligenta, demnitatea si fericirea omului se pot dezvolta si creste. Dar nu libertatea pur formala, considerata, masurata si reglementata de Stat, o eterna minciuna care in realitate nu reprezinta nimic mai mult decat privilegiul unora fondat pe sclavia celorlalti, nu egoism sau fictiuni ale libertatii inventate de scolile liberalismului burghez, care considera vointa-dreptul tuturor oamenilor, reprezentat de Stat prin limitarea drepturilor fiecaruia, o idee care duce inevitabil la reducerea drepturilor fiecaruia la zero. Nu! Ma refer numai la acel fel de libertate care isi merita numele, libertatea ce consista in descoperirea totala a tuturor puterilor materiale, intelectuale si morale, latente in fiecare persoana, libertatea care nu recunoaste nici o restrictie, in afara de cele determinate de legile propriei noastre naturi individuale, care nu pot fi privite ca restrictii, atata timp cat aceste legi nu sunt impuse de nici un legislator din afara, de langa sau de deasupra noastra, dar sunt imanente si inerente, formand adevarata baza a fiintei noastre materiale, intelectuale si morale, ele nu ne limiteaza, dar sunt conditiile reale si imediate ale libertatii noastre.
Noi nu ne temem de anarhie, noi o provocam, convinsi ca din aceasta anarhie, adica din desavarsita nejignire a vietii dezlantuite a poporului, va iesi libertatea, egalitatea si dreptatea.
Asociatia fratilor internationali vrea revolutia obsteasca, sociala, filosofica, economica si politica, asa ca din alcatuirea prezenta a lucrurilor, intemeiata pe proprietate, pe exploatare si pe principiul dominarii si al autoritatii, fie el religios ori metafizic, ori burghez doctrinar, ori chiar revolutionat iacobin, sa nu mai ramana nici piatra peste piatra, noi voim nimicirea statelor si bisericilor cu toate organizarile si legile lor religioase, politice, juridice, financiare, politienesti, universitare, economice si sociale.
Revolutionarul trebuie sa intre pretutindenea, in clase inalte si mijlocii, in dugheni, in biserici, birouri, armata, in lumea literara, in politia secreta. Revolutionarul cunoaste numai o stiinta: distrugerea. Pentru ea si numai pentru ea studiaza el mecanica, fizica, chimia si chiar medicina. Pentru revolutionar nu exista decat o placere, o mangaiere, o satisfactie: rasplata revolutiei. Zi si noapte nu trebuie sa aiba decat un gand, un scop: distrugerea fara consideratie. Toate mijloacele prin care se poate realiza sunt bune. Revolutia sfinteste totul.
Revolutia cum o intelegem noi, trebuie din ziua intaia sa nimiceasca complet Statul si orice organizari de stat. Noi suntem dusmanii firesti ai acelorrevolutionari, dictatori ai viitorului, legislatori si protectori ai revolutiei, care inainte de a se face printr-o revolutie o mai buna si sanatoasa neo-oranduiala, se si gandesc cum sa-i puna capat si s-o inlocuiasca printr-o noua autoritate. Birocratia Rosie este cea mai teribila minciuna pe care a dat-o secolul XIX.
Fara Stat, oricat de democratic, nici macar cea mai Rosie Republica nu poate da oamenilor ceea ce vor, libertatea propriei organizari si administrarea propriilor afaceri, de jos in sus, fara nici un fel de interferenta sau violenta de deasupra, deoarece fiecare stst, chiar pseudo-statul Poporului al lui mister Marx, in esenta nu este decat o masina de condus masele de sus, de catre o minoritate privilegiata, care-si imagineaza ca stie ce-i trebuie si ce vrea mai bine, poporul insusi. Dar oamenii nu se vor simti mai bine daca vor sti ca batul cu care vor fi batuti, va fi batul lor, batul poporului.
Organizarea productiei de catre guvern, inseamna Statul socialist, comanda oficialitatilor de stat asupra productiei si comanda managerilor si a vanzatorilor oficiali, sefi de magazin. Problema clasei muncitoare este eliberarea de exploatare. Acest gol nu este umplut si nu poate fi acoperit de o noua directiune si o noua clasa guvernatoare, care se substituie burgheziei. Acest lucru este realizabil numai la muncitorii insisi, cand vor fi stapani asupra productiei.
Parasiti aceasta lume menita sa piara. Parasiti universitatile, academiile, scolile si mergeti in popor. Nu va ingrijiti de stiinta, in numele careia vor sa va robeasca si sa va castreze. Haiducia este una dintre cele mai cinstite forme din viata poporului. Talharul e eroul, aparatorul si razbunatorul poporului, dusmanul neampacat al statului in genere si al oricarei organizari intemeiate pe stat, el e luptatorul pe viata si pe moarte contra intregii civilizatii de nobili, preoti si incoronati. Cui nu-i e draga talharia, aceluia nu-i e draga viata poporului, nici nu pricepe suferintele lui, acela e din tabara dusmanilor, a sprijinitorilor statului. Talharul e adevaratul revolutionar, fara fraze, fara retorica aleasa de prin carti, revolutionar neampiedicat, revolutionar social, iar nu de clasa. Sa ne azvarlim fratilor in rascoale talharesti."
Omul s-a emancipat, s-a despartit de animalitate si s-a-nlocuit ca om: dansul si-a inceput istoria si dezvoltarea, propriu-zis omeneasca, printr-un fapt de nesupunere si de stiinta, cu alte cuvinte prin revolta si prin cugetare.
Spiritul omului, orice s-ar zice si orice s-ar face, nu se simte niciodata mai fericit decat atunci cand poate sfarama sau strabate o limita. Si din fericire pentru el, stiinta naturii e de asa fel incat, cu cat spiritul ii strabate mai multe limite, cu atat i se ridica in cale altele noi care-i intetesc dorinta de a cunoaste.
Nici un lucru nu poate avea in interiorul sau o natura care sa nu fie manifestata in exterior. Natura intima sau substanta unui lucru se recunoaste prin suma diferitelor sale manifestari sau a tuturor actiunilor pe care le indeplineste in afara. Nici un geniu nu aduce cu sine comori intime. Toate comorile impartite de acesta cu darnicie, au fost mai intai de dansul imprumutate de la aceeasi societate careia are aerul de-a le harazi mai tarziu.
In natura sau in lumea reala nu exista deloc fiinta independenta, nici proprietate independenta. Dimpotriva, aici totu-i dependenta mutuala. Proprietatile unui lucru ii sunt prin urmare impuse: ele ii alcatuiesc laolalta, modul de actiune neaparat, ii alcatuiesc legea. Pe de alta parte nu se poate spune ca aceasta lege ar fi impusa lucrului, pentru ca aceasta expresie ar presupune o existenta mai dinainte a lucrului, pe cand legea, actiunea, proprietatea, alcatuiesc aici fiinta lucrului insusi. Lucrul nu-i alta decat tocmai aceasta lege. Legile raman dar lucrurile pier. Privite aparte, in afara de existenta lucrurilor, aceste legi ajung niste abstractii fixe si inerte
Adevarata esenta a oricarui sistem religios e saracirea, aservirea si nimicirea omenirii in folosul "dumnezeirii". Dezvoltarea succesiva a lumii materiale si a inteligentei istorice progresive, e o miscare cu totul naturala, de la simplu la compus, de jos in sus sau de la inferior la superior, o miscare conforma logicii noastre naturale, legilor proprii spiritului nostru. Toate religiile trecute si prezente si toate sistemele de filosofie, in loc de a urma calea naturala, de jos in sus, de la inferior la superior, apuca cu desavarsire calea contrara, merg de sus in jos, de la superior la inferior, de la complicat la simplu, incep prin Dumnezeu.
Din nefiricire poporul e inca foarte nepriceput si tinut in nepriceperea asta de stiintele necurmate ale tuturor guvernelor, care privesc nepriceperea poporului ca una dintre cele mai de capetenie conditii ale propriei lor puteri.
Zdrobit de munca lui zilnica, lipsit de ragaz, de relatii intelectuale, lipsit de citire, poporul admite, cel mai adesea fara nici o critica si de-a valma, traditiile sau datinile religioase. In privinta intelectuala si morala, de altfel ca si-n privinta materiala, redus la minimum unei existente omenesti, inchis in viata sa ca si un detinut la inchisoare, fara orizont, fara scapare, fara viitor, chiar daca dam crezare economistilor, poporul ar trebui sa aiba sufletul nemaipomenit de stramt si instinctul marginit al burghezilor, ca sa nu simta nevoia de-a iesi din asemenea stare. Dar pentru asta el n-are decat 3 mijloace: 2 fantastice si unul real. Cele doua dintai sunt carciuma si biserica: desfraul corpului si desfraul spiritului. Cel de-al treilea este revolutia, revolta sociala.
Exista o categorie de oameni, care daca nu cred, trebuie cel putin sa se prefaca. Toti chinuitorii, toti apasatorii, toti exploatatorii omenirii, preotii, monarhii, oamenii de stat, militarii, manuitorii de bani publici si privati, tot soiul de slujbasi, politisti, jandarmi, temniceri si calai, monopolisti, capitalisti, storcatori, antreprenori si proprietari, avocati, economisti, politicieni de toate culorile, pana la cel din urma bacan, cu totii vor repeta intr-un glas, aceste cuvinte ale lui Voltaire: "Daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui nascocit."
Dumnezeu fiind totul, lumea reala si omul nu sunt nimic. Dumnezeu fiind adevarul, dreptatea, binele, frumosul, puterea si viata; omul este minciuna, nedreptatea, raul, slutenia, neputinta si moartea. Dumnezeu fiind stapanul, omul e robul. Robi ai lui Dumnezeu, oamenii trebuie sa fie robi si ai bisericii si-ai statului, pentru ca acesta din urma e consacrat de biserica. Ideea de Dumnezeu implica abdicarea ratiunii si justitiei omenesti: ea e tagaduirea cea mai hotaratoare a libertatii umane si ajunge la robirea oamenilor in chip necesar, atat in teorie, cat si in practica. Religiile nimicesc ratiunea popoarelor, distrug aceasta unealta de capetenie a emanciparii omenesti, reducandu-le la dobitocie, conditie neaparata a robiei popoarelor.
Fata de legile naturale, nu-i cu putintapentru om decat o singura libertate, libertatea de a le recunoaste si de-a le aplica tot mai mult, potrivit scopului de emancipare si de umanizare, atat colectiva cat si individuala, pe care omul o urmareste. Marea nenorocire e ca o mare parte de legi naturale, constatate ca atare de stiinta, sunt necunoscute maselor populare, datorita acelor tutelare guverne, care nu exista, precum se stie, decat pentru "binele popoarelor", vorba sa fie. Alt neajuns e ca o mare parte din legile naturale, inerente dezvoltarii societatii omenesti, n-au fost constatate si recunoscute pe deplin de stiinta. Odata ce aceste legi vor fi recunoscute, mai intai de stiinta si dupa ce vor fi trecut in constiinta tuturor, chestia libertatii va fi pe deplin rezolvata. Atunci nu va mai fi nevoie nici de organizatie, nici de directie, nici de legislatie politica.
Libertatea omului consta in aceea ca dansul se supune legilor naturale fiindca le recunoaste insusi el ca atare si nu ca i-ar fi impuse din afara, de vreo vointa straina, dumnezeiasca sau omeneasca, colectiva sau individuala.
Omul privilegiat, fie politic, fie economic, este un om intelectual si moral stricat. Primesc si dau, asta-i viata omeneasca. Fiecare e autoritate diriguitoare si fiecare e la randul lui diriguit. Asa ca nici o autoritate statornica neantrerupta, nu exista, ci un schimb mutual trecator, mai ales voluntar, neantrerupt de autoritate si subordonare. Autoritatea absoluta a stiintei o recunoastem, fiindca stiinta n-are alt obiect decat reproducerea mintala, reflectata si cat mai sistematica cu putinta, a legilor naturale si inerente, atat vietii materiale cat si intelectuale si morale a lumii fizice si a lumii sociale, aceste doua lumi alcatuind de altminteri decat o singura lume, lume naturala. In afara de aceasta autoritate, singura legitima fiindca-i rationala si conforma libertatii umane, noi declaram pe toate celelalte autoritati: mincinoase, arbitrare, despotice si funeste. Orice autoritate de drept impusa oficial, ajunge in scurta vreme o apasare si o minciuna, ne-ar impune neaparat robia, absurditatea. Noi respingem orice legislatie, orice autoritate privilegiata, oficiala si legala, incredintati ca astea nu se vor putea intoarce niciodata, decat in folosul unei minoritati stapanitoare si exploatatoare, impotriva marii majoritati aservite.
Supunandu-se legilor naturale, omul se supune chiar lui. In lumea naturala cei tari traiesc si cei slabi pier si cei dintai nu traiesc, decat pentru ca ceilalti pier. Natura, ajutata mai ales de organizarea vicioasa a societatii, din nenorocire creeaza uneori niste idioti, niste indivizi-oameni foarte tampiti.
Omul cucereste libertatea si demnitatea prin stiinta si munca. Omul nu ajunge cu adevarat om, decat izbutind sa rupa lanturile sclaviei, pe care natura exterioara le face s-apese asupra tuturor fiintelor vietuitoare. Orice educatie rationala nu-i in fond nimic altceva, decat aceasta jertfire progresiva a autoritatii in folosul libertatii, tinta finala a educatiei trebuind sa fie numai aceea de a forma niste oameni liberi si plini de respect si iubire pentru libertatea altora.
Principiul autoritatii, aplicat oamenilor care au depasit sau atins varsta majoratului, ajunge o monstruozitate, o negare izbitoare a omenirii, un izvor desclavie si de depravare intelectuala si morala. Din nenorocire guvernele pamantesti au lasat masele populare s alancezeasca intr-o ignoranta atat de adanca, incat va fi nevoie sa se intemeieze scoli nu numai pentru copiii poporului, ci si pentru popor. Adevarata scoala pentru popor si pentru toti oamenii maturi e viata.
Faceti revolutia sociala; faceti ca toate trebuintele sa ajunga cu adevarat solidare, ca interesele materiale si sociale ale fiecaruia sa ajunga conforme cu datoriile omenesti ale fiecaruia. Si pentru asta nu e decat un mijloc: distrugeti toate asezamintele neegalitatii, intemeiati egalitatea economica si sociala a tuturor si pe aceasta temelie se va inalta libertatea, moralitatea, umanitatea solidara a tuturora.
Cei mai inspirati trebuie sa fie ascultati de cei mai putin inspirati, iar cei mai putin inspirati trebuie sa fie ascultati de cei deloc inspirati, care trebuie sa le fie supusi; iata principiul autoritatii puternic intemeiat si cu cele doua asezaminte fundamentale ale robiei: Biserica si Statul.
Stiinta este busola vietii, dar nu este viata. Stiinta nu creeaza nimic: ea constata numai si recunoaste creatiile vietii. Guvernarea stiintei si a oamenilor de stiinta nu poate fi decat neputincioasa, ridicola, inumana, cruda, apasatoare, exploatatoare, vatamatoare. Individualitatea omeneasca, ca si a celor mai inerte lucruri, pentru stiinta e nesesizabila, cu alte cuvinte inexistenta. Stiinta nu poate iesi din abstractii: acolo-i regimul ei. Abstractiile insa si reprezentantii lor imediati: preotii, politicienii, juristii, economistii, savantii, nu trebuie sa mai guverneze masele populare. Viata si miscarea vietii trebuie sa aiba libertate deplina. Insusi principiul autoritatii trebuie cu desavarsire starpit. Prin propaganda stiintei libere.
Statul e puterea si inainte de orice drept are puterea, argumentarea triumfatoare a pustii, a baionetei, in sprijinul lui. Rolul lui Dumnezeu si al Statului in omenire, il pricepem acum: acest rol e pur si simplu subjugarea popoarelor. Cu totul in opozitie cu intemeierea celei mai mari libertati pentru toti, urmarita de stiinta adevarata si la care stiinta adevarata cata sa ajunga neaparat.
In perioada cand intr-o serie de tari influenta asociatiei Internationale s-a intensificat, in interiorul ei a aparut un curent nou, opus marxismului, mult mai periculos decat fusesera proudhon-ismul si lasalle-eanismul. Acest curent este cunoscut sub numele de bakunism.
Conoscutul revolutionar anarhist rus , Mihail Bakunin, a plecat din Rusia in 1840 si a facut cunostinta in strainatate cu cercurile revolutionare franceze si germane, precum si cu Karl Marx. Bakunin a participat la luptele revolutionare din 1849 de la Dresda, pentru care a fost arestat, condamnat la moarte si apoi predat guvernului tarist. Inchis in fortareata Petru si Pavel in 1857, Bakunin inainteaza o declaratie de cainta lui Alexandru al II-lea, in urma careia a fost miluit de tar, schimbandui-se pedeapsa in deportare in Siberia. In 1861 reuseste sa evadeze din localitatea unde se afla deportat si sa fuga in strainatate. Aici reia legaturile cu fostii sai colaboratori.
In 1864 se intalneste cu Marx, fagaduindu-i ca va milita in Italia pentru a organiza acolo Internationala. In 1867 Bakunin apare in Elvetia, unde adera la Liga Pacii, intrand in comitetul executiv al acesteia. In toamna anului 1868, la congresul Ligii Pacii tinut la Berna, Bakunin propune un program anarhist. Organizeaza o asociatie denumita Alianta Democratiei Socialiste, cu un program anarhist, bazat pe o tactica terorista.
Bakunin si grupul de anarhisti din jurul sau, pornea de la teoria ca raul principal al societatii contemporane nu era capitalismul si antagonismul de clasa dintre capitalisti si muncitori, ci Statul. Capitalul a fost creat de stat, spunea Bakunin, odata cu desfiintarea statului va disparea si capitalismul. Bakunistii propuneau ca Statul sa fie imediat "zvarlit in aer". Locul statului urma sa fie preluat apoi de societatea bazata pe anarhie: o societate in care nu va mai exista nici o autoritate, nici o putere, nici un fel de restrictii, in care va exista o libertate totala si individuala. Indivizii totalmentae liberi se vor uni in mici comune, acestea la randul lor aveau sa se uneasca in federatii libere, din care fiecare putea iesi oricand dorea.
Punctul de vedere bakunist asupra statului era complet opus conceptiilor lui Marx si Engels, care preconizau necesitatea sfaramarii masinii de stat burgheze si inlocuirea ei cu un stat nou, Statul proletar. O astfel de forma de trecere, tot un stat, este dictatura proletariatului, spunea Lenin.
Pentru Bakunin, vointa si nu conditiile economice erau factorul hotarator al schimbarii permanente a lucrurilor. Conceptiile lui Bakunin despre Stat, erau luate de la Proudhon, al carui discipol a fost. Teoriile lui care negau necesitatea activitatii politice erau de asemenea foarte apropiate de cele ale proudhon-istilor, negand lupta de clasa si dictatura proletariatului.
Alianta Democratiei Socialiste era o organizatie internationala proiectata sa actioneze in cadrul si in afara Internationalei I. Prin congresul de la Basel, Internationala I declara ca societatea are dreptul sa desfiinteze proprietatea privata asupra pamantului si sa treaca pamantul in proprietatea obsteasca, declara de asemenea ca este necesar ca pamantul sa devina proprietate colectiva. Bakunistii si proudhon-istii, in frunte cu Tolain, au combatut cu inversunare rezolutia propusa. Chemale incearca sa arate ca problema nu este inca studiata: "Deviza noastra este: utilajul celuia care-l pune in miscare, materia prima celui care o transforma si ii da valoare. Si oare taranul va fi exclus de la acest principiu?"
Cerand congresului sa voteze impotriva rezolutiei, Tolain afirma ca numai munca individuala este motorul progresului si civilizatiei. Bakunin cauta sa argumenteze ca pamantul nu trebuie sa intre in proprietatea statului, ci sa fie predat comunelor. Impotriva adeptilor lui Marx, care legau strans socializarea pamantului de aparitia statului proletar, Bakunin preconiza lozinca lichidarii sociale, adica lichidarea statului politic si juridic si crearea de jos in sus a unei federatiide comunitati libere.
Oricum, Bakunin nu a reusit sa-si impuna ideile, iar Internationala a ramas sub nefasta influenta a marxistilor. Comunismul pe care l-au predicat acestia s-a transformat in cel mai feroce totalitarism al secolului trecut, care prin forta armata si violenta represiunii, a spulberat pana la urma chiar si nazismul. Bakunin a pierdut o batalie importanta, care ar fi schimbat probabil soarta istoriei.
Asa ca noi nu trebuie sa ne limitam in vreun fel lupta, raul este Statul, autoritatea, legea si nu in ultimul rand, orice idee care ar limita in vreun fel libertatea individuala.