Fiu de taran, dezradacinat din mediul sau, autodidact asimiland in mod grabnic ideile cele mai variate, Proudhon e atras de toate doctrinele pe care se sileste sa le inteleaga pentru a le parasi imediat. Revolutia pur economica influenteaza atitudinea sociala a lui Proudhon. El e impotriva violentei. Isi incepe teoria asupra revolutiei constatand ca trei lucruri sunt de observat in orice istorie revolutionara:
Dupa el, miscarea revolutionara este determinata de doua cauze principale: mai intai o anumita tendinta a societatii, care constituie ratiunea suficienta a revolutiei, apoi reactiunea care provoaca intotdeauna razvratirea.
Proudhon: "A se pazi de revolutie! Dar aceasta nu va pare o amenintare pentru providenta, o provocare aruncata destinului inflexibil, intr-un cuvant tot ce se poate imagina mai absurd? A vrea sa potolesti o revolutie prin contrarevolutie inseamna sa o organizezi, sa o grabesti, caci atunci cand spunem revolutie trebuie sa ne gandim la antiteza sa: contrarevolutie. Instinctul de reactiune e inerent oricarei institutii sociale, tot asa, nevoia de revolutie e irewzistibila. O revolutie este o forta pe care nici o putere divina sau umana nu poate sa o biruie, a carui natura e de a se intari si de a creste chiar prin rezistenta pe care o intalneste. O revolutie nu poate fi evitata, nu poate fi inselata, nu poate fi deturnata si cu atat mai mult nu poate fi infranta. Singurul mijloc de a potoli revolutia este de a-i face dreptate. Un guvern de reactiune e atras de fantoma pe care o urmareste si voind sa salveze societatea de revolutie, intereseaza toata lumea cu privire la ea. Caracterul revolutiei e de a scapa de excesele adversarilor si de greselile aparatorilor sai. Poporul nu se revolta atunci cand e vorba numai de o criza efemera, ci atunci cand observa ca epoca, secolul intreg se indreapta in mod vizibil catre mizerie. Revolutia franceza avea doua indatoriri de indeplinit: sa distruga vechiul regim si sa construiasca in locul sau o organizatie noua, pentru ca orice negatie in societate presupune o afirmatie urmatoare si contradictorie. Revolutia franceza nu a facut altceva decat sa distruga fara a construi nimic. De aici acea imposibilitate de a trai care mineaza societatea franceza. Revolutia de la 1789 nu si-a indreptat atentia decat asupra politicii. Anarhia fostelor economice, lupta pe care o sustin ele impotriva sistemului guvernamental, singurul obstacol impotriva organizatiei lor si cu care ele nu se pot nici impaca, ni contopi, aceasta e cauza reala, adanca a raului ce tulbura societatea. Diviziunea muncii devine din ce in ce mai speciala si fara contrapondere, astfel lucratorul a fost aruncat in bratele unui masinism din ce in ce mai degradant. Concurenta s-a stricat, ea nu se mai gaseste decat in relatiile dintre cativa patroni, fiind interzisa clasei salariate. Proletarii trebuie sa primeasca fara discutii conditiile impuse de patroni. Libertatea economica este absenta in viata salariatilor. Creditul e acaparat de marea finanta, prin bancocratie. Aceasta din urma impune toate tranzactiile care trebuie facute si exploateaza celelalte clase sociale. Oamenii din popor nu au credit. Creditul este paralizat de interesul si vointa printilor aurului. Guvernul nu reactioneaza niciodata impotriva acestor abuzuri si a tiraniei celor puternici asupra celor slabi. Dimpotriva, el inlocuieste libertatile promise cu un absolutism politic din ce in ce mai intransigent. Coruptia creste in mod ingrijorator. Am privit intotdeauna asociatia, fraternitatea in genere, ca pe un angajament echivoc, care ca si placerea, iubirea si multe alte lucruri sub aparenta cea mai seducatoare, ascund mai mult rau decat bine. Asociatia paralizeaza libertatea si constituie o tiranie fata de lucrator. In asociatie toti raspund pentru toti, cel mic e tot atat cat e si cel mare. Asociatia sterge toate greselile, suprima toate inegalitatile, de aici solidaritatea lipsei de iscusinta si a incapacitatii."
Proudhon constata ca mersul relatiilor sociale de la Rousseau incoace s-a facut prin largirea continua a ideii de contract, Conceptia anarhica a libertatii tranzactiilor s-a aratat drept cea mai adecvata in ochii constiintei moderne, care n-ar putea suferi despotismul sau tirania.
Proudhon: "Nu putem dobandi ordinea cu forta. Constiinta moderna nu primeste ordinea decat cu conditia ca ea sa fie o emanatie de la vointa libera. Si eu doresc ordinea tot atat si mai mult decat acei care o tulbura prin pretinsa lor guvernare, dar o vreau ca rezultat a propriei mele vointe, ca o conditie a activitatii mele si ca o lege a ratiunii mele. Nu voi suferi niciodata daca vine de la o vointa straina si imi impune drept conditii prealabile servitutea si sacrificiul. Legea a fost facuta fara participarea mea, cu toata deosebirea mea de vedere, cu tot prejudiciul pe care ma face sa-l sufar. Statul nu trateaza cu mine, el nu schimba nimic, el ma jefuieste. Legile se abat ca grindina asupra poporului inmarmurit. Si zece milioane de concetateni, care nu au studiat ca acesti ganditori de profesie, care nu au analizat elementele, nu au raportat la cauzele lor, nu au urmarit in consecintele lor, nu au comparat in afinitatile lor principiu organizarii sociale; zece milioane de suflete simple, care s-au inchinat la toti idolii, care au aplaudat toata programele, care au fost inselati prin toate intrigile, aceste zece milioane, redactandu-si hotararile lor si numind ad-hoc pe mandatorii lor, vor solutiona fara sa greseasca problema revolutiei! Oh! Domnilor, dumneavoastra nu o mai credeti, nu o mai sperati. Deoarece tendinta societatii e rea, problema revolutiei va consta, asadar, in schimbarea acestei tendinte, in indreptarea ei, asa cum e indreptat cu ajutorul unui sprijin un copacel, in a o face sa ia o alta directie, tot asa dupa cum intoarcem o trasura dupa ce am scos-o din fagasul cel rau. Este vorba mai intai de toate de a ne orienta si nu de a dogmatiza. Opera revolutiei viitoare consta in inlocuirea regimului guvernamental feudal si militar prin regimul economic sau industrial. Prin regim industrial intelegem o constituire a societatii avand ca baza, in locul ierarhiei puterilor politice, organizarea fortelor economice. Ideii de guvernamant i se opunea in ea insasi ideea de contract, singura legatura morala care ar putea sa accepta fiinte egale si libere. Motivul revolutiei: o saracie crescanda, sistematica, al carei promotoriu, de bunavoie sau nu, e guvernul. Principiul ei: reciprocitatea, in stil juridic contractul. Scopul ei: garantia lucrului si salariului. Vreau revolutia pasnica, dar o vreau repede, hotaratoare, completa. Sa se topeasca, sa se scufunde si sa dispara, seducand, simplificand, descentralizand tot angrenajul acestei uriase masini, ce poarta numele de Guvern sau Stat."
Cea dintai masura concreta pe care o cerea Proudhon, in vederea realizarii mutualismului sau, era constituirea unei banci de schimb.
Proudhon: "Ceea ce predomina in toate studiile mele, ceea ce constituie principiul si scopul lor, inaltimea si fundamentul, intr-un cuvant ratiunea lor; ceea ce da cheie tuturor controverselor mele, a tuturor cercetarilor, a tuturor abaterilor mele, ceea ce constituie originalitatea mea ca ganditor, daca mi-as putea atribui cat de putin, e faptul ca afirm hotarat, irevocabil, in totul si peste tot, progresul si ca neg, nu mai putin hotarat, in totul si peste tot, absolutul. Omul ale carui ganduri inainteaza mereu. Si la orice moment al carierei mele ma veti prinde, la orice concluzie ati vrea sa ajungeti, fata de mine, veti trebui intotdeauna fie sa ma achitati in numele progresului, fie sa ma condamnati in numele absolutului. Progresul in acceptiunea cea mai curata a cuvantului, adica cea mai putin empirica, e miscarea ideii processus, miscarea innascuta spontana, esentiala, netransformabila si indestructibila, care e pentru spirit ceea ce e greutatea pentru materie. De aici rezulta ca esenta spiritului fiind miscarea, adevarul, adica realitatea, tot atat de bine in natura ca si in civilizatie este esential istoric, supus progresiunilor, conversiunilor, evolutiilor si schimbarilor. Nu e nimic fals si etern decat legile insesi ale miscarii. Progresul e afirmarea miscarii universale, prin urmare negarea oricarei forme sau formule universale, prin urmare negarea oricarei forme sau formule imuabile, a oricarei doctrine a eternitatii, nestramutarii, negreselii, aplicat la orice fiinta; a oricarei ordine permanenta, fara a excepta chiar pe cea a universului; a oricarui subiect sau obiect empiric, sau transcedental, care nu se schimba. Evolutia societatilor, ca si cea a naturii, tinde neancetat la afirmarea catorva idei esentiale si progresul consta in realizarea ideilor de dreptate si libertate. Realizarea notiunii de dreptate merge pana la distrugerea puterii politice."
Anarhismul sau e pana la un punct exagerarea propriului sau liberalism. In natura, ca si in istorie, el nu vede decat manifestarile libertatii sale. Libertatea poate sa elibereze pe om de acel jug care tine in robie natura umana.
Proudhon: "Libertatea, iata intregul meu sistem: libertatea presei, libertatea muncii, libertatea comertului, a invatamantului, libera concurenta, libera dispunere de produsele muncii, libertatea la infinit, libertatea absoluta, libertate pretutindeni si totdeauna. Realizarea dreptatii, iata a doua sarcina principala a societatii. Stiinta si constiinta dreptatii, iata ceea ce ne lipseste si a carei lipsa ne face sa murim incet si rusinos. Simpatia si mila nu inspira dreptate, ci o exclud cu energie. Justitia e recunoasterea unei personalitati egala cu a noastra in altcineva. Justitia e recunoasterea unei originalitati egala cu a noastra in persoana altcuiva. Dreptatea nu e oare libertatea acordata altcuiva?. Dreptatea nu e oare libertatea acordata altcuiva, respecrulacordat demnitatii sale personale? Izvor al libertatii si al egalitatii, dreptatea este baza societatilor. Dreptatea e ratiunea cea din urma si cea dintai a universului. Legea generala a societatilor e cea a egalitatii intre oameni."
Proudhon crede in progresul dreptatii prin progresul libertatii si in progresul libertatii prin acela al inteligentei. Proudhon crede in perfectionare si in evolutia permanenta catre bine. Ratiunea si realitatea sunt unul si acelasi lucru.
Proudhon: "In fond victoria dreptatii este echilibrul fortelor, adica libertatile in lupta. Prin diferitele sale aspecte, economia politica se apropie de psihologie, de morala, de stiinta naturala, de medicina si arta; mai mult decat oricare stiinta, ea va contribui la rezolvarea acestor intinse probleme: ce este raul, ce este Dumnezeu. Eu afirm libertatea ca cetatean al lumii, eu o vreau si o revendic, dar ea nu-mi ajunge. Eu cer pe de alta parte, in relatiile mele cu semenii mei, sa existe dreptate, mutualitate, drept. Fraternitate! Frati oricat va place, numai eu sa fiu fratele cel mare si voi cel mic."
Impotriva comunistilor, care sustin interventia statului, el pretinde ca aceasta interventie ar distruge viata economica, ar impiedica revolutia sociala care consta in suprimarea puterii guvernamentale.
Proudhon: "Orice face apel la putere pentru a organiza munca, a mintit, caci organizarea muncii trebuie sa insemne caderea capitalului si a puterii. Idealul economic si social consista dimpotriva intr-o diminuare progresiva si sistematica a actiunii guvernamentale, capitaliste si religioase. Revolutia e o lume morala noua, care lucreaza sa inlocuiasca lumea bisericii si lumea morala antica. Pentru ca sa existe capacitate politica la un subiect, individ sau colectivitate, se cer 3 conditii fundamentale:
Pentru Proudhon, burghezia este o clasa de traficanti si agitatori. El nu vede in lupta dintre clase, decat o nedreptate trecatoare, ramane in cadrul reformelor morale, limitate de o filosofie a istoriei, in care ideologia si ratiunea impun totul. Pentru el este mai necesara construirea decat distrugerea. El vrea sa se faca revolutia prin intermediul inteligentei, initiativei, progresului, ideilor. In materie de idei, optiuni, credinte, prioritatea n-au avut-o niciodata multimile.
Proudhon: "Ceea ce e mai inapoiat, mai retrograd, in orice tara e masa, ceea ce numiti democratie. Poporul parasit, ramas singur in fortele lui, inseamna imobilitatea in imensitate, inseamna oceanul al carui reflux ia ceea ce adusese fluxul. Poporul stie sa rastoarne, nu stie sa intemeieze. Cine zice revolutie, intr-adevar, zice in mod necesar progres. Revolutia nu poate fi decat permanenta, caci totul se schimba, se misca, se transforma. Revolutia este numele francez al idei noi, filosofia e numele sau german, dreptatea sa devie numele sau cosmopolit."
Proudhon credea ca munca impreuna cu iubirea, e functiunea cea mai ascunsa, cea mai sfanta functie a omului. Omul se intareste prin singuratate. Anarhist si solitar, obisnuintele sale vagi nu se gaseau decat intr-un mic cerc de prieteni sau rude. Revolta sa e aceea a unui intelectual. Si eu, spune el, sunt un om si ceea ce iubesc mai mult din om e acel aer razboinic, care il inalta deasupra oricarei autoritati, oricarei iubiri. El se revolta, cand impotriva monarhiei sau burgheziei, cand impotriva abuzurilor liberei concurente, cand impotriva comunistilor. Obiectul revoltelor sale e multiplu, caci izvorul lor nu e intr-un motiv exterior obiectiv, ci in caracterul impulsiv si razboinic al naturii sale.