Interviul ce urmeaza este luat de Jadranka Jancovic in timpul festivalului rock de la Reading-Anglia in noiembrie 1988.
Joey Ramone: Interviurile sunt foarte plictisitoare. Muzica noastra este simpla, textele noastre sunt si mai simple, deci publicul ne intelege in totalitate. Noi nu suntem tipi care in interviuri spunem povesti cu copilaria grea si alte porcarii de genul asta. Sa-ti dau un interviu de 40 de minute, cand concertul meu tine tot atat?
-- Cum ati ajuns la Reading?
Marc Ramone: Totdeauna am considerat ca festivalurile au o atmosfera buna. Reading-ul este singurul festival care continua traditia Woodstock-ului, adica aici nu vin formatii pop, nu se folosesc multe reflectoare si lipsesc oamenii prosti de la televiziune, care se baga cu camerele in instrumente. Noi am vrut de mult sa cantam in loc deschis, dar organizatorii ne-auoferit sa cantam pe stadioane. Am refuzat pentru ca nu suntem formatie de stadion. Nici un om normal nu poate comunica cu 300 000 de oameni ingramaditi pe o suprafata de 300 metri patrati. Noi nu suntem fotbalisti, noi suntem muzicieni! Daca Bruce Springsteen poate sa controleze aceasta masa e treba lui, dar asta nu inseamna ca e mai bun decat unii care canta in hale. Numarul maxim de oameni in fata carora am cantat a fost 3000 si acesta e numarul ideal. O singura data la "Paladium" in Los Angeles am avut 5000 in sala si 5000 in afara. Organizatorii ne-au rugat sa mai vindem inca 500 de bilete, dar noi am refuzat pentru ca inauntru sa nu fie prea mare inghesuiala si cineva sa fie ranit. Fanii care au ramas afara puteau sa auda foarte bine, dar atunci a venit politia si s-a futut treaba! Deasupra salii au aterizat fortele speciale, iar bastoanele au inceput sa loveasca in toate partile...Niciodata nu o sa mai cantam in fata unui numar asa de mare de oameni, pentru ca multimea e multime si intotdeauna iese un scandal.
-- Stiti ca aici se arunca cu sticle cu pisat, cand se iese pe scena?
M.R.: Stii ce? Eu imi iubesc fanii si sunt intotdeauna amabil cu ei, pentru ca ei tin The Ramones in viata. Cu toate acestea nu am de gand sa tolerez asa ceva. In orice caz suntem fericiti ca suntem la Reading si ca atatia fani ai nostri s-au strans aici. In fiecare zi ne intreaba cineva care e taina succesului nostru. Nu e nici o taina, tot ce trebuie sa faci e sa-ti deconectezi creierul! Atatea lucruri se intampla si iti zboara prin fata ochilor, ca practic e imposibil sa le urmaresti pe toate. In cazul in care canti o muzica buna si crezi in ea, nu e nevoie sa-ti bati capul ca sa vinzi cat mai multe discuri! Cei care le cumpara au in cap un separator natural care le spune fara sa greseasca, ce e bun si ce nu. Poti sa te chinui sa faci 1000 de discuri, caeinu le vor cumpara, daca nu si-au dat seama ca valorezi ceva. Chiar daca reusesti sa-i pacalesti o data, a doua oara nu o vei mai putea face. Nimeni dintre noi nu se ocupa cu facutul de reclame, cu vanzarile sau cu contractele... O singura data am fost la casa de discuri si mi-a fost destul. Dupa cate mi-a povestit managerul, 3 zile mi-au trebuit ca sa-mi revin. De aceea il si platim, sa se lupte el cu procentele... Recunosc ca daca intr-o anumita perioada am fi acceptat sa devenim moderni si comerciali, sigur astazi nu am fi avut tiraje mai mari si bani mai multi. Dar asta nu ne-a interesat! Se stie cine sunt in industria muzicala "gainile de aur" si e treaba lor daca vor sa conduca un Rolls-Royce! Eu sunt multumit si cu Chevrolet-ul meu vechi. In comparatie cu marile staruri, noi suntem mai sanatosi pe dinauntru si pe dinafara. Eu pot sa ies pe strada cu parul nearanjat, pot sa-l injur pe functionarul de la banca si pot sa ma distrez cu prietenii in orice club. Starurile nu pot asa ceva si chiar daca ar putea, nu au prieteni... Viata lor e incordata si plictisitoare pentru ca se sprijina pe ajutorul altora si cand trebuie si cand nu trebuie. Stii ce s-a intamplat la o mare petrecere unde fiecare din noi aveam un paznic ? Joey era pazit de un mamut. O tipa foarte buna s-a apropiat de el, dar n-a reusit sa scoata nici un cuvant pt. ca namila a luat-o pe sus si a dus-o in cealalta parte a salii. Joey s-a enervat si a inceput sa-l loveasca pe urias! A fost o lupta intre un soarece si o pisica, dar Joey s-a tinut destul de bine (primele minute) ! Concluzia: chiar daca vrem sa ne comportam ca niste staruri, nu reusim deloc.
-- Ce va place si ce nu ?
M.R.: Ne place Motorhead. Au piese excelente, folosesc bine riff-ul de chitara si au o prospetime pe care putine formatii au aratat-o. Lemi e un lup batran, dar nu ma mira faptul ca desi are 42 de ani, nu s-a saturat inca de muzica! Anthrax sunt copii, copii adevarati, educati de strada si crescuti in familii numeroase. Ei si Metallica sunt singurele formatii care se distreaza. Acest lucru e foarte important! Poti sa te futi in discuri de aur si in bani dca ti-ai pierdut simtul umorului! Noi iubim publicul, femeile frumoase si hotelurile ieftine. Ne plac petrecerile, mancarea chinezeasca si desenele animate. Ne plac concertele, turneele si autocarele. Nu ne plac profesorii, preotii, politicienii si oamenii agresivi. Nu ne plac cei care pretind ca au rezolvarea pentru toate, care stiu tot si care tot timpul "au grija" de noi. Nu ne plac minciunile, prefacatoriile si filosofiile.
-- Va considerati niste propovaduitori?
M.R.: Nu, nu suntem asa ceva! Nu ne drogam, bem putin, niciodata nu am iesit beti pe scena. Sexul e un lucru privat si de aceea nu vorbim despre el in ziare. Pentru noi cel mai mare propovaduitor este New York-ul! E destul sa deschizi geamul si sa respiri amestecul de smog si gaze toxice, ca alt sedativ nici nu-ti mai trebuie. Cineva a spus odata: "Toti cei care traim in New York suntem un fel de vampiri. Suntem groaznic de palizi si tot timpul avem cearcane la ochi. Cand apune soarele respiram mai usor. La mijlocul noptii ne atingem apogeul. La primele raze ale soarelui ne retragem in sicrie. Lucrul acesta se repeta in fiecare zi..." Asa traim si noi! Noaptea e vremea ideala pentru noi: atunci compunem, mergem prin cluburi, facem repetitii. Ziua dormim sau mergem la cumparaturi... Dupa mine New York-ul e cel mai frumos oras din lume! Aici e adevaratul underground, adevaratul rock'n'roll, adevarata stralucire si adevarata saracie! Los Angeles e un loc obisnuit, iar scena muzicala de acolo nu e autentica, pentru ca e alcatuita din muzicieni adunati din toate partile Americii. Cand aud de bandele de strada de acolo-mor de ras! In New York si maicile starete sunt mai rele decat ele! In New York si batrana care vinde flori e mai periculoasa decat cel mai mare mafiot din Los Angeles! Cu toate acestea nu mi-e frica pentru ca am crescut in aceasta atmosfera. M-am obisnuit ca la pranz sa ma trezesc in sunetele sirenei politiei. Popularitatea? Ce popularitate? Fanii nostri nu sunt isterici si nici agresivi. Nici unul dintre noi nu e prea frumos, asa ca in jurul nostru nu roiesc femei care sa ne traga de par cand apucs! Uneori apar probleme in interiorul trupei. Dee Dee are un gust total diferit de al meu. Se cearta cu Joey, uneori se si bat, dar eu si Johnny ne-am obisnuit cu acest lucru. Cand nici unul din ei nu invinge, aruncam cu banul, asa ca soarta va decide! Popularitatea nu ne intereseaza! Popular e acela care vrea sa fie pe gustul tuturor... In primul rand trebuie sa ne placa noua si apoi celor care iubesc muzica noastra. Noi suntem o parodie a bunului gust si lucru acesta ne distreaza! De fapt ce e astazi bunul gust? Nu stiu, dar ce stiu e ca e bine sa nu-l am! Nu stiu daca ti-am spus lucruri interesante, dar stiu ca in viata mea nu am vorbit atat. Ne-ar place sa venim in Yugoslavia.
In orice caz, ascultati doar de voi si nu lasati pe nimeni sa va calce pe cap! Faceti ce vreti si traiti cum vreti, numai sa nu stanjeniti pe altii sau sa va autodistrugeti! Daca uneori banuiti ca nu sunteti normali, amintiti-va ca exista niste oameni mai nebuni decat voi. Acesti nebuni sunt: THE RAMONES!