INCETATI SA VA MAI UITATI LA TV
CREATI PROPAGANDA SI RASPANDITI IDEILE !
 |
 |
ORICE CONSTRANGERE DENOTA DESPOTISM,
SE BAZEAZA PE FORTA, PE BRUTALITATE,
EA NU POATE ADUCE INTELEGEREA INTRE OAMENI !
U. R. A.
HATE & WAR & ANARCHY
NATIONALISMUL ESTE UN CUPTOR IN CARE
SE DOSPESTE MIZERIA.
IMPERIUL SANGELUI ESTE IMPERIUL LUMII NOASTRE.
ANARCHO – PUNK -- ZINE
CULTURA REZISTENTEI -- EDUCATIE PENTRU REVOLUTIE !
UN ANARHIST TREBUIE SA FACA PROPAGANDA !
“Aminteste-ti ca revolutia este intotdeauna trei sferturi fantezie si un sfert realitate... Viata, amicul meu, este totdeauna mai complexa decat o doctrina.”
 |
O REVOLUTIE FARA IUBIRE NU E DECAT VIOLENTA SI PRESUPUNE TOATE GROZAVIILE DEMENTEI.
(GEORGIO STREHLER)
BARICADELE INCHID STRAZILE DAR DESCHID CALEA!
PASIUNEA DISTRUGERII ESTE CREATOARE !
FII ACTIV SI TREAZ !
ESENTA ASTA INSEAMNA:
SA TRAIESTI NERESEMNAT INESENTIALUL.
CUVINTELE EXCITA, IUBIREA ATRAGE !
E-MAIL: LIBERTATERO@YAHOO.COM
CU CAT CONSUMI MAI MULT,
CU ATAT TRAIESTI MAI PUTIN.
PADUREA A VENIT INAINTEA OMULUI,
DESERTUL VINE IN URMA LUI.
CULTURA REZISTENTEI – EDUCATIE PENTRU REVOLUTIE !
Buna dispozitie este conditia cea mai propice a luciditatii, a intelegerii, a muncii, a obiectivitatii, a libertatii spiritului, a imunitatii fata de prostie si frica.
1. Muma padurii se prefacu proasta: in mod reflex, ceilalti o gasira frumoasa.
2. Pamela Anderson: Nu ma gandesc prea mult la ceva, daca o fac ma sperie. Sunt mult mai mult decat o pereche de sani, intruchipez succesul, munca asidua si distractia.
3. Era un fum de sa-l tai cu cutitul pe fumator.
4. Brooke Shields: Fumatul ucide. Si daca mori, pierzi o parte foarte importanta din viata ta.
5. Omenirea va progresa atat de mult, incat vei putea apasa pe buton fara sa misti un deget.
6. Michael Jackson: Stiti, putem zbura, pur si simplu nu stim insa, sa ne gandim la ceea ce trebuie si sa ne ridicam de la pamant.
7. Cand ti-ai indoit aratatorul in semn de chemare, nu stiam ca esti cu el pe tragaci.
8. Claudia Shiffer: M-am uitat in oglinda in fiecare zi, in ultimii 20 de ani si am vazut mereu aceeasi fata.
9. O minte sanatoasa intr-un trup sanatos, nici nu poftesc mai mult, marai canibalul.
10.Mariah Carey: Ori de cate ori vad acei copii infometati, din diferite colturi ale lumii, nu ma pot abtine sa nu plang. Vreau sa zic ca mi-ar placea sa fiu atat de slaba, dar nu cu toate mustele alea moarte si alte chestii.
11.Imi plac cei care tac si fac. Sunt cei care te pot invata ce-i de tacut.
12.Jean-Claude van Damme: Am talent actoricesc. Nu conteaza ce scrie nu stiu ce ziar despre mine, sunt una dintre cele mai sensibile fiinte de pe pamant si stiu asta.
13.Ati observat ca pe bani gheata te poti da?
Razboi palatului
Ei imi spun ca sunt plin de ura
Chiar daca o arat rar
Urasc armatele sefilor
Si toti cainii statului
Nu voi uita niciodata
Toti camarazii ucisi
Si de aceea fara regrete
Lupt pentru un popor inarmat
Exploatat, oprimat, imigrant si fara acte
Reactionez, rezist, fara mila, razboi palatului !
Lasati-ne sa urmam spiritul lui Neciaev
Cu cutite si bombe, nu va mai fi nici o intelegere
In dorinta de a distruge toate simbolurile voastre
Voi ucide fara nici o problema
Razbunarea proletara va cuprinde intreg pamantul
Vom declansa razboiul impotriva burghezilor precum Ravachol ieri !
(GUARDIA NEGRA)
CEA MAI FRUMOASA SCULPUTURA ESTE O PIATRA DE PAVAJ
ARUNCATA IN CAPUL UNUI POLITIST !
2525 ** UITA TOT CE AI FOST INVATAT, INCEPE PRIN A VISA !
n In anul 2525, daca omul mai este in viata, daca femeia poate supravietui poate vor gasi
n In anul 1994, razboiul se desfasoara la fel ca inainte, razboiul merge inainte, nu se termina niciodata, razboiul aduce mari profituri
n In anul 1995, un nou razboi s-a nascut sa moara, de la distrugerea totala la distrugerea limitei, frica este cheia apararii natiunii
n In anul 1996, nu este nevoie de politici, vazand viata cu ochi orbi, vazand omul vezi prin camuflaj
n In anul 1997, lacrimile dragonului iti spala tineretea, iti spala mainile de adevarul etern
n In anul 1998, de ce se-nchide usa Portii Aurite, rauri de oameni curg precum sangele, noua rasa se naste din noroi
n In anul 1999, razboiul a distrus ultima “linie aeriana”, o cruce arzand a aparut pe cer, omul cade cand gloantele zboara
n Acum suntem in anii 2000, omul a plans milioane de lacrimi, pentru ceea ce nu va afla nicioadata, acum regatul omului conduce, dar se indreapta spre noaptea eterna, palpairea stelelor este foarte departe, sau poate este chiar maine
n In anul 2525, daca omul mai este in viata, daca femeia poate supravietui
n Vom supravietui
n In anul 3535
(LAIBACH)
REVOLTA PUNK
“BATRANII NU VOR SCHIMBARI PENTRU CA STIU CA ELE II VOR FACE NEINSEMNATI”
In prima parte a anilor ’70 cultura tineretului deviase in evadari. Miscarea hippy a anilor ’60 era deja moarta de tot. Criza mondiala ii facea pe toti someri, iar tineretul afectat devenea din ce in ce mai dezorientat, nemaiavand nici un viitor.
In muzica existau formatii mari precum: Supertramp, Yes, Genesis, Deep Purple, care transformasera rock’n’roll-ul intr-un rock simfonic care nu se mai adresa tinerilor saraci si marginalizati, ci doar celor care iubeau luxul, hainele scumpe si masinile elegante. Biletele la concertele lor costau foarte mult, tinerii nepermitandu-si luxul de a plati o asemenea avere. Sincerul rock’n’roll fusese furat si vandut la preturi foarte mari burgheziei americane.
Deodata o imagine de refuz a aparut la New York. Trupe ca Television, New York Dolls, cantareata Patti Smith, faceau greva foamei impotriva elegantei si luxului, greva incoltind si inflorind cu adevarat in Anglia. La aparitia noului val a contribuit cel mai mult miscarea rock, denumita si punk-rock.
Cuvantul Punk este explicat in dictionar in mai multe feluri, el insemnand lemn putred, naivitate, lipsit de speranta. Punk-ul ia nastere din marea criza a anilor ’70, o criza care a afectat in general mediile muncitoresti si tinerii care traiau in conditii mizerabile. Punk-ul a grabit astfel sfarsitul miscarii hippie, care de-abia mai tinea, fiind la capatul puterilor, dovedind ca nu facuse nimic pentru tinerii care si-au pus speranta in ea. Nu fusese decat o dezamagire pentru adeptii ei care sfarsisera inghititi de droguri.
Punk-ul, ca miscare muzicala si sociala a tras toate concluziile ce se puteau trage din acest mare esec al miscarii hippie. Aceasta spunea “faceti dragoste nu razboi”, iar punk-ul spunea”disperare si furie”. Punk-ul strigase un urlet violent, de intoarcere la realitate, de trezire a constiintei, de evadare de sub tutela drogurilor si a gandirii mistice. Astfel slogane ca “Hate & War” au inlocuit crezul copiilor flower power “Love & Peace”.
Tineretul nu trebuie sa se numere printre victimele acestei lumi condamnate la autodistrugere si la dezumanizare intr-un ritm din ce in ce mai alert. Lumea aceasta moderna, in care declinul, decadenta valorilor morale si spirituale si-au atins apogeul, la care se adauga si politica, alienarea, nedreptatile sociale, razboaiele, poluarea, rasismul, nu fac decat sa grabeasca disparitia omului, sa-l dezumanizeze total.
Punk-ul, prin vocea disperata a oamenilor, vorbeste despre aceste probleme ale omenirii, ca fiind tinerii cei mai lucizi, stiind ca singura cale spre adevar si libertate e revolta fata de lumea care-i dispretuieste, vrand sa spuna adevarul despre vietile lor si putreziciunea lumii in care traiesc.
Somajul ii ameninta pe toti adolescentii. Punk-ul a fost profund incarcat negativ de actiunea hormonilor adolescentei. Este coerent anti-social, anti-muzica si anti-moda. Hainele reprezinta un asalt dureros la adresa natiunilor anterioare despre tineret. Societatea trivializase si neglijase complet tineretul. Punk-ul vorbea pentru sine, se autodefinea, iar imaginea curentului este la fel de rasunatoare si de dureroas ca si cuvintele.
Punk-erii erau slabi, bolnavi, apatici, un peisaj al unui tineret pierdut. Ei foloseau clisee, imagini nesanatoase pentru a-i soca pe oamenii ”normali”. Toate purtarile reprosabile erau facute sa trezeasca repulsie din partea societatii, dar o fata adevarata a lumii, preluata de ei, era transpusa pe propria lor piele, iesita din propriile lor inimi sfasiate de nedreptate si ura.
Toate acestea, modul lor de a trai si a intelege viata, era un protest profund fata de toate conventiile sociale, constrangerile de tot felul, era un nihilism salbatic ce ia atitudine fata de modul burghez de a trai, lipsit de griji si de probleme, era o negare violenta a unor tineri ce proveneau din medii proletare si chiar subproletare, la aceasta lume care isi etala bogatia intr-un mod plin de dispret fata de toate problemele existente in societate.
Zonele lor privilegiate erau bine pazite de politie, ei fiind unul din stalpii de baza ai societatii in care statul isi punea toata increderea. Astfel pentru prima data in istoria rock-ului, punk-ul transforma tineretul din a doua jumatate a anilor ’70, in cea mai lucida si sincera generatie din cate existasera pana atunci. Punk-ul le daduse luciditatea si forta necesara pentru ca revolta sa se transforme intr-un cult.
Punk-erii urasc si dispretuiesc aceasta societate care ignora morala, in care produsului spiritului culturii ii este opus banul. Intrega societate este educata pentru a strange cat mai multe averi si spre a lua parte la cat mai multe distractii. Un loc aparte il ocupa cultul sexului, care inradacinat puternic la fel ca cel al banului, fiind amandoua la un loc, cheia fericirii societatii.
Evident veti spune ca aceasta lume este una barbara, groteasca si aveti dreptate, dar din pacate, acesta este un adevar spre care tind majoritatea oamenilor. Pentru cei ce vor sa supravietuiasca exista o singura cale: LUPTA !
MUZICA PUNK
Precum am spus la inceputul anilor ’70 existau formatii cu nume in muzica: Yes, Deep Purple, Jethro Tull, Rolling Stones, care efectuau turnee mari, iar biletele de intrare la concerte costau foarte mult. Din aceasta cauza foarte putini tineri veneau la concerte, in general cei cu posibilitati financiare foarte bune. Celorlalti le ramasesera doar berariile ieftine, singurul loc unde puteau sa asculte muzica si sa se distreze, localuri unde cantau formatii tinere si mai nepricepute. Singurele locuri accesibile erau subsolurile unor cladiri. Biletele la un concert costau foarte putin.
Explozia a fost Sex Pistols, trupa formata in jurul lui Johnny Rotten, care a provocat scandalul, incepand cu 1976. Sex Pistols este simbolul unui curent care a avut si are un larg rasunet in subcultura tinerilor. Ei fac parte dintr-o generatie care a iesit din scoli fara nici un viitor in fata, fara slujbe, singurul lucru pe care il aveau in fata fiind tristetea.
Bariera dintre public si formatie a fost sparta. Rotten si colegii lui proveneau din acelasi cadru social, din cartierele sarace, ca si cei care veneau la concert. Pentru ca isi exprimau dispretul fata de conventiile societatii si ii intelegeau pe tovarasii lor de aceeasi varsta, foloseau un limbaj simplu, nesofisticat.
Sex Pistols si toate formatiile care i-au urmat au facut o muzica specifica pentru publicul caruia i se adresau. Prin punk se intelege exprimarea pe cale muzicala a declinului economic si a instrainarii umane. Textele exprima agresivitatea, cinismul, fiind mijlocul lor de aparare impotriva oprimarii, lucruri rezultate din disperarea lor in fata zidului social.
O muzica libera de orice vibratie lirica, o muzica ce cade ca un torent biciuitor. Iata deci ca se gasise un mod de exprimare nou, care chiar daca era caracterizat prin indepartarea de la normele clasice, lansa chemarea tineretului la trezire, la revolta spontana.
FILOSOFIA ANARHISTA SI PUNK-UL
Dupa cum am spus majoritatea punk-istilor sunt tineri someri care traiesc in conditii mizerabile. Au terminat scoala dar nicaieri nu se gaseste un loc pentru ei. Astfel s-au trezit din apatia generala, realizand ca politica si tot ce se intampla in jur sunt o mare pacaleala. Concluzia a fost ca generatorul tuturor relelor a fost statul.
Statul inseamna moartea. Statul cel mai mic este totusi criminal. Toate revolutiile moderne au dus la consolidarea statului. Aceste revolutii si-au propus construirea cetatii umane si a libertatii reale. Dar s-a dovedit contrariul.
“Oricine se organizeaza sa ma conduca este un uzurpator si un tiran” spune Pierre Proudhon, “stapanirea omului de catre om este sclavie”, iar legile unei astfel de stapaniri sunt “panzele de paianjen ale bogatilor si catusele de otel ale saracilor.”
Forma cea mai perfecta a societatii libere este aceea fara nici un fel de autoritate. A fi guvernat inseamna a fi urmarit, a fi controlat, spionat, dirijat, verificat, condus si cenzurat de catre oameni care nu au nici intelepciunea, nici calitatile necesare. Inseamna ca sub pretextul interesului general sa fii exploatat, monopolizat, delapidat sifurat, pentru ca dupa aceea, la cel mai slab protest sau cuvant de nemultumire sa fii amendat hartuit, batut, terorizat, judecat si condamnat, bagat la inchisoare, inselat, maltratat si dezonorat. Aceasta inseamna guvernarea, aceasta este justitia si moralitatea ei.
Ca si anarhistii, punk-erii au vazut in toate acestea ingradirea libertatilor individului, distrugerea omului si, fara a se mai expune ca inaintasii lor cu o floare, au adoptat revolta generala. Ura punk-istilor fata de clasa conducatoare era puternica. Urau pe toti calaii omenirii, oameni de stat, functionari, monarhi, camatari si avocati, patroni si politisti.
Tinerii acestia vor sa schimbe totul, din radacini, pentru ca totul este putred in om si in societate. Ideologia punk este puternic influentata de anumite curente literare si filosofice, cu precadere fiind vorba despre romantism si existentialism.
Romanticul revoltat este rezultatul unui refuz de adaptibilitate la criteriile sociale curente. Sufletul romantic este unul sfasiat de antagonisme, un suflet ce nu-si gaseste linistea. Romanticul se simte dezradacinat intr-o lume ostila si atunci se razvrateste, devine blasfemiator profetic, manifestandu-si insatisfactia ca un extravertit. Cum am mai spus, realitatea sociala brutala, haotica, generatoare de angoase si tensiuni, caracteristica civilizatiei contemporane si perioadei de dupa 1960, a produs deopotriva revolta frenetica si exasperata a tinerilor furiosi, revolta ce se manifesta si in continuare.
Unul dintre cei mai importanti scriitori, care si-au pus amprenta asupra ideologiei punk, este Franz Kafka. Straniile intamplari povestite de el se impun ca reprezentari simbolice sau mai degraba metaforic adecvate, ale unor realitati care ne privesc pe toti. Eroul lui Kafka simte lipsa acuta de coerenta rationala a lumii si tragica incapacitate de a-i cunoaste rosturile sau de atrai in ea; singuratatea, ratacirea si incomunicabilitatea prin limbaj, apoi depersonalizarea si functionalizarea in epoca masinilor, dar mai ales viziunea unei gigantice masinarii sociale, cu birocratie tiranica, descrierea aparaturii totalitare a unei alienari organizate, sunt imagini anticipative ale unor realitati. Toate acestea nu fac decat sa indreptateasca parerea ca ele trimit la stari care corespund unui mecanism social existent pe vremea lui Kafka, a unor rele ajunse la apogeu, in uriasele aparate de dominare totalitara si birocratica din zilele noastre.
Eroul lui Kafka, singur in lupta cu un intreg organism, ca o hidra cu o mie de capete, n-are alte arme decat inteligenta si vointa sa apriga. In nenumaratele analize, descrieri, reflectii, ce prezinta multitudinea infinita a fenomenelor sociale, istorice si psihice, Kafka reda hibriditatea spirituala a epocii in care traim, nelinistea, disperarea si angoasa care au devenit anumite particularitati specifice pentru vremurile contemporane. Eroul se zbate in tenebrele unui realism obtuz, se simte aruncat intr-un univers care nu il doreste, un univers ireal, mult prea indepartat de visul ratiunii umane.
Lipsa posibilitatii de comunicare cu ceilalti semeni, alienarea existenta in sanul societatii umane, nu pot duce decat la revolta impotriva starii existentiale a individului prea egoist, prea ancorat in realitatile materiale, lipsit de un oarecare sambure de afectiune pentru cei ce sufera. Acestea sunt temele prioritare care se regasesc in textele urlate de formatiile care asurzeau publicul in cluburile mai mult sau mai putin improvizate ale underground-ului new-york-ez si londonez.
In aceste conditii are loc un fenomen inedit: se sparge zidul care desparte artistul de public, apare o interschimbare de stari si sentimente intre artistul – revoltat si spectatorul – revoltat. Rolul artistului nu mai este acum acela de a comunica o experienta proprie, individuala, el devine exponentul unei experiente comune, a tuturor.
SCOPUL MEU ESTE SA TULBUR SI SA DERANJEZ OAMENII.
EU NU VAND PAINE, EU VAND DROJDIE !
(M. de Unamuno)
MANIFEST VECHI, SINCER SI ANARHIST...
Viata noastra reprezinta un sablon, un tipar, pe care noi suntem obligati sa-l respectam, pentru a fi toti la fel, pierzandu-ne astfel orice urma de personalitate, distrugand cursul natural al vietii si transformandu-ne in simpli figuranti, care traiesc pentru altii, pentru cei care prin mijloace meschine si brutale, cu ajutorul coruptiei si minciunii, speculand slabiciunile oamenilor, au ajuns sa detina puterea si s-o foloseasca in interesul lor personal, semanand invidia si ura.
Prin tot ceea ce fac, detinatorii puterii hranesc aceste sentimente si duc o lupta apriga pentru a-i tine pe oameni in lanturi, fie prin legi nedrepte, fie printr-un program bine pus la punct, menit sa dezinformeze si sa-i tina pe oameni in negura nestiintei pentru a fi mai usor manipulati.
Zi de zi nu putem face decat compromisuri pentru a ne incadra intr-o societate bolnava in care sa devenim sclavi ai aparatului de stat, ai conducatorilor lui si ai birocratiei. Cu mult timp in urma am fost inselati cu ideea de stat. Am crezut ca va fi mai usor, ca legile ne vor apara, ca acest stat ne va ajuta; dar s-a dovedit contrariul: legile ne-au furat libertatea, iar statul ne-a dezumanizat, transformandu-ne in masini.
Odata cu statul a inceput sa evolueze si dusmania dintre oameni, care au facut din razboi un rau necesar. Un stat nu poate exista fara politica, adica fara politicieni dornici doar de putere si oameni de afaceri care au averi fabuloase deoarece, prin furt sau nascandu-se privilegiati, au profitat de munca oamenilor simpli, pe care ii exploateaza la maxim.
In aceasta societate oamenii se impart in bogati si saraci, stapani si sclavi. Datorita acestor inegalitati, legea devine apanajul strict al bogatilor, hotilor si criminalilor. Marea majoritate traieste in pragul saraciei si datorita acestei stari precare, oamenii au ajuns sa se multumeasca cu putin, sa se resemneze, uitand ceea ce sunt cu adevarat. Traiesc pentru a fi folositi.
In cadrul protejat de stat, acest lucru este foarte usor. Pentru asta au fost inventate tot felul de institutii, servite de functionari de stat, oameni fara constiinta, ticalosi perversi. Aceste institutii aplica legea impotriva celor marunti care mereu sunt obligati sa plateasca, chiar daca sunt nevinovati. Cei mari fac legea care nu-i poate atinge.
Astfel obuzul este mereu prezent, justitia ramane oarba in timp ce nedreptatea domina. Iar fara dreptate societatea omeneasca se autodistruge. Noi nu putem ramane inconstienti sau indiferenti.
Traim intr-o lume in care banul este atotputernic, el sta la baza acestui stat care prin legile sale ii subjuga pe oameni si le interzice orice impotrivire, sub pretextul ca apara ordinea, proprietatea si viata. Dar prin legile naturii, proprii fiecarui om, nimeni nu ar atenta la avutul sau viata altuia. In aceasta societate salbatica, oamenii fie devin rai, fie fac gesturi necugetate. Nu putem continua asa.
Sa ne gandim unde ajungem in cele din urma: incepem cu o copilarie in care parintii se straduiesc sa ne educe dupa propria lor imagine, netinand seama de ceea ce-si doreste copilul cu adevarat. Scoala aplica niste metode total gresite, devine stresanta, confundandu-se uneori cu viata. Un examen pierdut poate distruge cariera, chiar viata unui elev. Profesorii uita ca au de-a face cu fiinte umane, ca au o meserie sfanta, ca ei trebuie sa incurajeze initiativele elevilor, sa-i iubeasca, sa fie atenti cu ei, deoarece sunt oameni. Din pacate profesorii vin la scoala doar pentru a castiga bani sau pentru a-si satisface probleme personale, profitand de puterea pe care o au si de naivitatea unor parinti disperati. Viitor nu exista, greu dupa terminarea scolii poti avea un loc de munca decent. Dar daca te compromiti si accepti un trai la limita existentei, intri in normal, devii comun, dispari ca om. Vei avea o familie, adica o constrangere in plus. In majoritatea cazurilor, tinerii care intemeiaza familii, nu reusesc sa se cunoasca indeajuns, iar relatia dintre ei devine rece, doar de suprafata, lipseste cu desavarsire sentimentul, iar viata in comun degenereaza intr-o minciuna permanenta, intr-o stare tensionata, o atmosfera apasatoare care creeaza multe divergente si certuri, afectand in special copiii care nu sunt inca modelati de societate si care mai au sentimente si vise frumoase.
Intr-o asemenea lume, plina de fictiuni si conventii de neacceptat, dominata de puterea banului, nu poti face nimic, nu poti trai asa, daca totusi gandesti un pic. Orice vis, orice idee sunt imposibil de realizat si pana la urma te vinzi pe nimic celor sus-pusi, care profita de tine. Iar daca cineva incearca o mica rezistenta, este zdrobit de un aparat represiv, ce functioneaza cu regularitatea unui ceasornic intors mereu la timp, de conducatorii statului.
Foarte rar se simte o ameliorare a conditiilor de trai pentru a-i amagi pe oameni si a stinge scanteia revoltei. De-a lungul istoriei omenirii, societatea a cautat mereu libertatea si bunastarea: a fost desfiintat sclavagismul, a fost depasit feudalismul si a fost in sfarsit descoperit capitalismul; comunismul nici n-ar trebui amintit, deoarece reprezinta forma cea mai evoluata a tiraniei. Politicienii speriati de atatea revolutii si rascoale, propaga ideea de democratie prin tot felul de slogane care promit o viata mai buna.
Aceasta democratie este o dictatura ascunsa in spatele intentiilor bune. Este dictatura legii, a birocratiei, a banului, a falsitatii. In stat noi nu suntem oameni, suntem numere si fotografii, suntem urmariti la tot pasul, spionati in propria casa, controlati si nedreptatiti, umiliti si fara pic de demnitate. Oricand putem fi stersi din evidentele statului si vecinilor nu le pasa de acest lucru, disparitia noastra nu ar atrage atentia nimanui.
Asta face parte din realitatea ce ne inconjoara, dar majoritatea oamenilor, sufocati de greutatile vietii cotidiene se gandesc doar la un servici care le ofera un salariu de nimic, care nu de fiecare data asigura ziua de maine; ei privesc realitatea cenzurata in lumina care o are din prisma guvernantilor. Dar pana cand o asemenea viata, care nu se diferentiaza de cea a animalelor dintr-o gradina zoologica? Pana cand sa primim mancare si sa stam cuminti in custile noastre?
Un lucru e sigur: pana vom fi constienti cu totii de ceea ce se intampla in jur, pana cand vom fi loviti si mai tare , pentru a ne trezi si pentru a schimba ceva in noi si in afara noastra, pentru a redeveni oameni.
Multi au primit deja lovituri puternice din partea acestei lumi si s-au hotarat sa n-o mai accepte. Ei incearca sa se opuna acestui sistem inuman, sfideaza regullile societatii si spera sa atraga atentia si altora. Semnalul lor de alarme se rezuma la negarea tuturor conceptiilor invechite, la demascarea abuzurilor si nedreptatilor autoritatii civile si militare, la neacceptarea viciilor actualei societati.
Totul este putred si fals. Din suferinta acestor oameni s-a nascut ura impotriva acestei lumi. Deoarece pe langa hartuiala politiei si a fortelor loiale regimului, ei au de infruntat prostia si ignoranta celorlalti, care din pacate sunt mult mai multi si mai usor de manipulat de catre guvernanti, care au tot timpul grija sa duca o campanie de dezinformare, menita sa distruga imaginea celor ce nu-i accepta. Asa ca cei din urma au fost alungati de societate, iar acum au dreptul sa se intoarca impotriva ei. Reusita alternativei lor este abia inceputul.
Schimbarea radicala a vietii noastre nu se va produce decat atunci cand fiecare se va gasi pe sine insusi, devenind un om revoltat, care-si doreste libertate si dreptate. Politicienii ne amagasc mereu, organizand asa-zise alegeri libere. Dar nu se va schimba nimic, doar un guvern cu altul, un stapan cu alt stapan, iar sclavia va fi mentinuta in continuare.
Nenumaratele revolutii de-a lungul istoriei, indreptate impotriva tuturor tipurilor de guverne, si-au demonstrat ineficacitatea, deoarece inlocuirea unui guvern cu altul n-a dus decat la o noua revolutie. Rezulta inutlitatea oricarui guvern. De-atatea ori a fost schimbata monarhia in republica, sistemul capitalist in comunist si invers, iar peste putin timp oamenii au uitat suferinta indurata in trecut, orbiti de cea actuala. Nici o forma de guvernare nu-i poate multumi pe oameni, doar autoguvernarea.
Omul tinde mereu spre libertate, chiar daca nu-si da seama, este lucrul pe care si-l doreste cel mai mult. Pana acum, de cate ori politicienii n-au reusit sa multumeasca popoarele cu minciuni si promisiuni, le-au tarat in razboaie devastatoare. Oamenii puteau sa ucida si sa jefuiasca, visandu-se puternici. Dar aceasta iluzie dura putin, pana cand erau ucis si jefuiti la randul lor. Apoi, in jurul unei mese rotunde, conducatorii lumii zambesc, isi strang mainile, incheie pacea mult asteptata si isi atribuie lor toate meritele.
Singurul razboi in care merita sa lupti, este acela impotriva guvernarii de orice fel, pentru obtinerea libertatii absolute, pentru a putea fi numit din nou om.
...din pacate inca de actualitate.